Arta columbofiliei


Du-te la cuprins

       Citat în Biblie ca bunul vestitor al lui Noe despre sfârșitul potopului, porumbelul se presupune că a fost îmblânzit inițial în Asia Mică, cu circa 10.000 de ani î.Hr. Cu circa 3.000 de ani î.Hr., egiptenii foloseau, conform dovezilor arheologice existente, porumbei călători pentru a anunța reprezentanții poporului despre festivitătile somptuoase organizate cu ocazia încoronărilor faraonilor. Totodată, și marinarii egipteni foloseau porumbeii călători pentru a-și vesti sosirea administratorilor porturilor. Porumbeii călători (mesageri) ajunși în Egiptul antic aveau origini persane, persii preluându-i prin cucerirea Mesopotamiei, unde aveau un caracter sfânt, fiind protejați de cultul lui Astarte. Legenda spune că Semiramida, fiica lui Astarte și mult venerata zeiță a dragostei și a cuceririlor militare, fiind abandonată la poalele unui munte, a fost vegheată de porumbei călători până în momentul în care au găsit-o niște ciobani milostivi care au salvat-o.

       Dar porumbeii călători au avut o amprentă cât se poate de palpabilă și în istoria reală. Aristotel îi evidențiază ca fiind frecvent utilizati în Grecia antică, având atât rol ornamental, cât si militar. Romanii însă sunt primii care îi înregimentează și îi folosesc cu scopuri precise. Tot ei sunt primii crescători care scriu originile porumbeilor călători (strămoșul pedigree-ului de astăzi), înființează porumbarele (crescătoriile mobile) cu care dotează atât carele, cât și navele de luptă, Pliniu cel Bătrân descriindu-ne sistemul roman de mesagerie cu porumbei călători ca fiind simplu, genial și extrem de eficient pentru epoca sa.

       De atunci și până la sfârsitul celui de-al doilea război mondial, anatema conflagrațiilor a apăsat și-a marcat cresterea și selectia porumbelului călător. Cu un periplu generos prin Evul Mediu, acesta și-a dove­dit utilitatea și și-a probat devotamentul atât în perioada războiului cu arcul si săgeata, cât și în perioada conflictelor militare sofisticate cu radare și avioane cu reacție.

       Născut învingător, porumbelul călător, despre a cărui evolutie selectivă vom povesti într-un articol viitor, și-a amintit în epoca modernă că în urmă cu aproape 2.000 de ani zbura deasupra marilor competiții sportive cu frunze de laur legate de picior pentru a anunța triumful celui mai bun. Astfel încât, astăzi, chiar el a devenit un sportiv de frunte cu performanțe constatate electronic (oare cine spunea că timpul nu se comprimă când ne gândim cu câtă usurintă păsarea a lăsat laurul pentru a avea prins pe picior un microcip de ultimă generatie...), ce dau dreptul celor mai buni să reprezinte însăși națiunea, cu toate onorurile cuvenite, la cea mai titrată competiție sportivă: Olimpiada.

       Si pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume si sportul columbofil să se întoarcă acasă, avem în sfârsit o federatie a noastră: Fe­deratia Română de Sport Columbofil.





Inapoi la cuprins | Inapoi la meniul principal