GRECIA ANTICA
    Bazele solide ale civilizatiei europene se pun în Grecia. Oamenii Eladei au marea capacitate de a deschide drumuri noi în economie, filosofie, stiinta, arta etc. Colonizând bazinele Mediteranei si Marii Negre, ei contribuie la raspândirea civilizatiei si la interferentele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci creeaza sistemele de conducere – oligarhic si democratic –, promoveaza individualismul si drepturile civice si încearca sa edifice statul, cetatea-polis – ca exponent al intereselor cetatenilor –, pe baze rationale.
    Prin epoca elenistica, grecii au dat nastere celei dintâi civilizatii de sinteza, de cuprindere „universala” din istorie.
   Vechii greci s-au preocupat îndeaproape de problemele moralei si politicii, razboiului si artei. Politicul si razboiul, aflându-se în primul plan al atentiei lor, s-au cristalizat de timpuriu modele de educatie a tinerelor generatii spre a se asigura functionarea normala a cetatii. În Epoca homerica, dinaintea constituirii polisurilor clasice, educatia îmbraca forme traditionale, militare si religioase. Treptat, influenta legaturilor de sânge s-a redus si, odata cu diversificarea preocuparilor politice si juridice, orizontul educational s-a largit considerabil, fara ca respectul fata de stramosi, eroi si zei sa fie, însa, vreodata abandonat. În Epoca clasica, acolo unde rolul statului ajungea covârsitor, precum în Sparta, valorile se impuneau prin prestigiul lor mitic si prin ascultare de legi; în alte polisuri, în special la Atena, individul avea o libertate de alegere si exprimare mult mai mare.